Hotărârea 1050 din data de 9 august 2006 privind cerințele minime pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor din industria extractivă de foraj

Dată act: 9-aug-2006
Emitent: Guvernul
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAPITOLUL I: Dispoziții generale
Art. 1
(1) Prezenta hotărâre stabilește cerințele minime de protecție în domeniul securității și sănătății în muncă a lucrătorilor din industria extractivă de foraj.
(2) Prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 se aplică în întregime domeniului prevăzut la alin. (1), fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive și/sau specifice conținute în prezenta hotărâre.
Art. 2
Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii și expresiile de mai jos semnifică, după cum urmează:
a) industrie extractivă de foraj – toate ramurile industriei în care se desfășoară activitățile de extracție, în sensul strict al termenului, de substanțe minerale utile prin forare de puțuri de sonde și/sau prospecțiuni pentru asemenea extracții și/sau pregătirea pentru vânzarea materiilor prime extrase;
b) loc de muncă – ansamblul locurilor destinate amplasării de posturi de lucru în cadrul activităților și instalațiilor legate direct sau indirect de industriile extractive de foraj, inclusiv locurile de cazare la care lucrătorii au acces în cadrul activității lor.
Art. 3
Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică activităților de prelucrare a materiilor prime extrase.
CAPITOLUL II: Obligațiile angajatorilor
Art. 4
Pentru a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca:
a) locurile de muncă să fie proiectate, construite, echipate, date în folosință, exploatate și întreținute astfel încât să permită lucrătorilor efectuarea sarcinilor de muncă fără a pune în pericol securitatea și/sau sănătatea proprie și/sau a celorlalți lucrători;
b) exploatarea locurilor de muncă în prezența lucrătorilor să se facă sub supravegherea unei persoane responsabile;
c) activitățile care comportă un risc special să fie încredințate numai personalului competent și să se execute conform instrucțiunilor date;
d) toate instrucțiunile de securitate să fie redactate astfel încât să poată fi înțelese de către toți lucrătorii la care se referă;
e) locurile de muncă să fie dotate cu instalații de prim ajutor adecvate;
f) toate exercițiile de securitate necesare să se efectueze periodic.
Art. 5
Angajatorul trebuie să se asigure că este întocmit și ținut la zi un document referitor la securitate și sănătate, denumit în continuare document de securitate și sănătate, care îndeplinește cerințele prevăzute la art. 7, 12, 16 și 17 din Legea nr. 319/2006.
Art. 6
Documentul de securitate și sănătate face dovada în special că:
a) sunt determinate și evaluate riscurile la care sunt expuși lucrătorii la locul de muncă;
b) se iau măsurile corespunzătoare pentru a se atinge obiectivele prezentei hotărâri;
c) proiectarea, utilizarea și întreținerea locului de muncă și ale echipamentelor prezintă securitate.
Art. 7
Documentul de securitate și sănătate se întocmește înainte de începerea lucrării și trebuie revizuit dacă locul de muncă suferă modificări majore, extinderi sau transformări.
Art. 8
În situația în care la același loc de muncă sunt prezenți lucrători din diferite întreprinderi, fiecare angajator răspunde de toate problemele care țin de responsabilitatea sa.
Art. 9
Angajatorul care are responsabilitatea locului de muncă coordonează punerea în aplicare a tuturor măsurilor privitoare la securitatea și sănătatea lucrătorilor și înscrie în documentul de securitate și sănătate scopul, măsurile și modalitățile de punere în aplicare a acestei coordonări.
Art. 10
Dispozițiile art. 9 nu aduc atingere răspunderii individuale a angajatorilor prevăzute de Legea nr. 319/2006.
Art. 11
(1) Angajatorul trebuie să raporteze fără întârziere autorităților prevăzute la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 orice accident de muncă grav și/sau mortal, precum și orice pericol grav.
(2) Dacă este necesar, angajatorul actualizează documentul de securitate și sănătate, înregistrând măsurile luate pentru evitarea evenimentelor prevăzute la alin. (1).
Art. 12
Angajatorul trebuie să ia măsurile de precauție corespunzătoare în funcție de metoda de exploatare:
a) pentru a evita, detecta și combate declanșarea și propagarea incendiilor și exploziilor; și
b) pentru a evita formarea atmosferelor explozive și/sau nocive pentru sănătate.
Art. 13
Angajatorul trebuie să prevadă și să întrețină mijloace corespunzătoare de evacuare și salvare pentru a asigura, în caz de pericol, evacuarea lucrătorilor de la locurile de muncă, rapid și în deplină securitate.
Art. 14
Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru asigurarea sistemelor de alarmă și a altor mijloace de comunicare necesare care să permită, în caz de nevoie, declanșarea imediată a operațiilor de asistență, prim ajutor, de evacuare și salvare.
CAPITOLUL III: Informarea, consultarea și participarea lucrătorilor
Art. 15
Lucrătorii și/sau reprezentanții lor trebuie să fie informați asupra tuturor măsurilor luate cu privire la securitatea și sănătatea la locurile de muncă și, în special, asupra celor privind punerea în aplicare a prevederilor art. 4-14, fără a se aduce atingere prevederilor art. 16 și 17 din Legea nr. 319/2006.
Art. 16
Informațiile trebuie să fie pe înțelesul lucrătorilor vizați.
Art. 17
Consultarea și participarea lucrătorilor și/sau a reprezentanților acestora trebuie să se facă în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 319/2006.
CAPITOLUL IV: Supravegherea medicală
Art. 18
Pentru a asigura supravegherea medicală corespunzătoare a lucrătorilor, în funcție de riscurile privind securitatea și sănătatea lor la locul de muncă, se iau măsuri în conformitate cu reglementările legale în domeniu.
Art. 19
Măsurile menționate la art. 18 se stabilesc astfel încât să permită fiecărui lucrător să beneficieze sau să fie supus unui examen medical înainte de începerea activităților prevăzute la art. 2 și, ulterior, în mod periodic.
Art. 20
Supravegherea medicală a lucrătorilor în cadrul sistemului național de sănătate se asigură prin structurile medicale de medicină a muncii care funcționează potrivit reglementărilor Ministerului Sănătății Publice.
CAPITOLUL V: Dispoziții finale
Art. 21
Locurile de muncă ce se vor crea după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerințele minime de securitate și sănătate prevăzute în anexele nr. 1 -3.
Art. 22
Locurile de muncă existente la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerințele minime de securitate și sănătate prevăzute în anexe, până cel târziu la data aderării României la Uniunea Europeană.
Art. 23
Dacă, după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, locurile de muncă sunt supuse unor modificări, extinderi și/sau transformări, angajatorul ia măsurile necesare pentru ca aceste modificări, extinderi și/sau de transformări să fie în conformitate cu cerințele minime corespunzătoare prevăzute în anexe.
Art. 24
Prevederile anexelor nr. 1 -3 se adaptează în funcție de evoluția acquis-ului comunitar și a standardizării cu privire la industria extractivă de foraj și/sau de progresul tehnic, evoluția reglementărilor sau specificațiilor internaționale ori a noilor descoperiri în domeniul industriei extractive de foraj.
Art. 25
Anexele nr. 1 -3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 26
Dispozițiile prevederilor din anexe se aplică ori de câte ori acestea sunt necesare datorită caracteristicilor locului de muncă, în funcție de activitate, de împrejurări sau de un risc specific.
Art. 27
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
Art. 28
De la data aderării României la Uniunea Europeană, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei va raporta Comisiei Europene, la fiecare 5 ani, despre aplicarea prevederilor prezentei hotărâri, prezentând totodată punctele de vedere ale partenerilor sociali.
Prezenta hotărâre transpune Directiva 92/91/CEE privind cerințele minime pentru îmbunătățirea securității și protecției sănătății lucrătorilor din industria extractivă de foraj, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 348/1992.
ANEXA Nr. 1: CERINȚE MINIME COMUNE aplicabile sectoarelor de foraj terestru și marin
1. Stabilitate și soliditate
Locurile de muncă trebuie proiectate, construite, instalate, exploatate, supravegheate și întreținute pentru a putea rezista forțelor exterioare la care pot fi supuse.
Ele trebuie să aibă structura și soliditatea corespunzătoare în funcție de utilizare.
2. Supraveghere și organizare
2.1. Organizarea locurilor de muncă
2.1.1. Locurile de muncă trebuie să fie astfel organizate încât să asigure o protecție adecvată împotriva riscurilor. Acestea trebuie menținute curate, iar substanțele sau depunerile periculoase trebuie îndepărtate ori ținute sub supraveghere, pentru a nu pune în pericol securitatea și sănătatea lucrătorilor.
2.1.2. Posturile de lucru trebuie să fie proiectate și construite după principii ergonomice, ținându-se seama de necesitatea lucrătorilor de a putea urmări derularea operațiunilor de la postul lor de lucru.
2.1.3. Zonele în care există riscuri specifice trebuie delimitate și semnalizate.
2.2. Persoană responsabilă
La orice loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanență o persoană responsabilă desemnată de angajator, care să aibă calitățile și competența necesare acestei funcții.
Angajatorul poate să își asume el însuși responsabilitatea pentru locul de muncă la care se face referire în paragraful anterior, dacă are calitățile și competența necesare.
2.3. Supravegherea
Pentru asigurarea securității și protecției sănătății lucrătorilor pe parcursul tuturor operațiilor, trebuie asigurată supravegherea de către persoane care au calitățile și competența cerute de această funcție, desemnate de către angajator sau în numele acestuia, și care acționează în interesul acestuia.
Angajatorul poate să își asume personal supravegherea la care se face referire în primul paragraf, dacă are calitățile și competența necesare.
2.4. Lucrători competenți
La fiecare loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să se găsească un număr suficient de lucrători care să aibă calitățile, experiența și pregătirea necesare pentru a îndeplini sarcinile ce le sunt încredințate.
2.5. Informare, instruire și pregătire
Lucrătorii trebuie să beneficieze de informare, instruire și pregătire sau perfecționare profesională, necesare pentru asigurarea securității și protecția sănătății lor.
Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii primesc instrucțiuni pe înțelesul lor, astfel încât să nu pună în pericol propria securitate și sănătate sau pe a celorlalți lucrători.
2.6. Instrucțiuni scrise
Pentru fiecare loc de muncă trebuie elaborate instrucțiuni scrise, care să cuprindă reguli ce trebuie respectate în scopul asigurării securității și sănătății lucrătorilor și al utilizării în siguranță a utilajelor.
Aceste instrucțiuni trebuie să includă informații cu privire la utilizarea echipamentelor de intervenție, precum și la măsurile ce trebuie luate la locul de muncă sau în apropierea acestuia, în caz de urgență.
2.7. Metode sigure de lucru
La fiecare loc de muncă sau pentru fiecare activitate trebuie aplicate metode sigure de lucru.
2.8. Permise de lucru
În cazul în care documentul de securitate și sănătate prevede acest lucru, trebuie introdus un sistem de permise de lucru pentru executarea lucrărilor periculoase și pentru executarea lucrărilor care nu sunt, în mod normal, periculoase, dar care, în interacțiune cu alte activități, pot genera pericole grave.
Permisele de lucru trebuie emise înainte de începerea lucrului de persoana desemnată în acest scop și trebuie să conțină condițiile ce trebuie îndeplinite și măsurile ce trebuie luate înainte, în timpul lucrului și după lucru.
2.9. Revizuirea periodică a măsurilor de securitate și de sănătate
Angajatorul trebuie să asigure revizuirea periodică a măsurilor referitoare la securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv a sistemului de gestionare a securității și sănătății, pentru a fi în concordanță cu prevederile prezentei hotărâri.
3. Utilaje și instalații mecanice și electrice
3.1. Generalități
În momentul alegerii, instalării, punerii în funcțiune, exploatării și întreținerii utilajelor mecanice și electrice trebuie să se acorde atenția cuvenită securității și sănătății lucrătorilor, luându-se în considerare prevederile prezentei hotărâri, ale Hotărârii Guvernului nr. 119/2004 privind stabilirea condițiilor pentru introducerea pe piață a mașinilor industriale, precum și ale legislației naționale care transpun Directiva 89/655 CEE.
Dacă utilajele sunt amplasate într-o zonă în care există sau pot să existe riscuri de incendiu ori de explozie datorate aprinderii unor gaze, vapori sau lichide volatile, atunci acestea trebuie să corespundă utilizării într-o astfel de zonă.
Utilajele trebuie să fie prevăzute, dacă este necesar, cu dispozitive de protecție adecvată și sisteme de securitate în caz de avarie.
3.2. Dispoziții specifice
Utilajele și instalațiile mecanice trebuie să prezinte o rezistență suficientă, să nu prezinte defecte evidente și să corespundă scopului în care au fost realizate.
Utilajele și instalațiile electrice trebuie să aibă o capacitate și o putere corespunzătoare scopului în care au fost destinate.
4. Întreținere
4.1. Întreținere generală
Este necesară stabilirea unui program adecvat privind verificarea sistematică, întreținerea și, dacă este cazul, testarea utilajelor și instalațiilor mecanice și electrice.
Întreținerea, verificarea și testarea oricărei părți a instalației sau a utilajului trebuie efectuate de către o persoană competentă.
Procesele-verbale de verificare și testare trebuie întocmite și păstrate în mod corespunzător.
4.2. Întreținerea echipamentului de protecție Echipamentul de protecție trebuie să fie corespunzător, pregătit pentru utilizare și în perfectă stare de funcționare în orice moment.
Întreținerea trebuie făcută ținându-se seama de activitățile exercitate.
5. Controlul puțurilor
În timpul operațiilor de foraj trebuie să fie prevăzute echipamente corespunzătoare pentru controlul puțurilor, în scopul prevenirii riscurilor de erupție.
La amplasarea acestor echipamente trebuie să se țină seama de caracteristicile puțului forat și de condițiile de exploatare.
6. Protecția împotriva atmosferelor nocive și riscurilor de explozie
6.1. Trebuie luate măsuri pentru evaluarea prezenței substanțelor nocive și/sau potențial explozive în atmosferă și pentru măsurarea concentrației acestor substanțe.
Dacă documentul de securitate și sănătate prevede acest lucru, trebuie montate dispozitive de supraveghere care să înregistreze și să măsoare concentrațiile de gaz, automat și continuu, în punctele menționate, dispozitive de alarmă automate, sisteme de decuplare automată a instalațiilor electrice și sisteme de oprire automată a motoarelor cu ardere internă.
Dacă sunt prevăzute măsurători automate, valorile determinate trebuie înregistrate și păstrate în documentul de securitate și sănătate.
6.2. Protecția împotriva atmosferelor nocive
6.2.1. Dacă se acumulează sau există riscul să se acumuleze în atmosferă substanțe nocive, trebuie luate măsuri adecvate pentru a se asigura reținerea lor la sursă și îndepărtarea lor.
Sistemul trebuie să fie capabil să disperseze aceste substanțe nocive, astfel încât să nu prezinte niciun risc pentru lucrători.
6.2.2. Fără a aduce atingere prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă, în zonele în care lucrătorii pot fi expuși atmosferelor nocive pentru sănătatea lor, trebuie să existe un număr suficient de aparate respiratorii și echipamente de reanimare corespunzătoare.
În asemenea cazuri, trebuie să fie prezent la locul de muncă un număr suficient de lucrători instruiți să folosească asemenea echipamente.
Echipamentul trebuie să fie depozitat și întreținut corespunzător.
6.2.3. În cazul în care în atmosferă există sau poate exista hidrogen sulfurat ori alte gaze toxice, trebuie să existe și să fie pus la dispoziția organelor de control un plan de protecție care să precizeze echipamentele disponibile și măsurile preventive adoptate.
6.3. Prevenirea riscurilor de explozie
6.3.1. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru prevenirea apariției și formării atmosferelor explozive.
6.3.2. În interiorul zonelor care prezintă riscuri de explozie, trebuie luate toate măsurile pentru a împiedica aprinderea atmosferei explozive.
6.3.3. Trebuie stabilit un plan de prevenire a exploziilor, precizându-se echipamentele și măsurile ce trebuie luate.
7.Căi și ieșiri de urgență
7.1. Căile și ieșirile de urgență trebuie să fie libere și să conducă în modul cel mai direct spre exterior sau într-o zonă de securitate, la un punct de adunare ori la un post de evacuare sigur.
7.2. În caz de pericol, lucrătorii trebuie să poată evacua rapid și în condiții de securitate maximă toate locurile de muncă.
7.3. Numărul, distribuția și dimensiunile căilor și ieșirilor de urgență se fac în funcție de folosirea, dotarea și dimensiunile locurilor de muncă, precum și de numărul maxim de persoane prezente.
Încăperile de cazare și de repaus trebuie să aibă cel puțin două ieșiri de urgență separate, situate cât mai departe posibil una de cealaltă și care să conducă spre o zonă sigură, un punct de adunare sigur sau un punct de evacuare sigur.
7.4. Ușile de urgență trebuie să se deschidă spre exterior sau, dacă acest lucru nu este posibil de realizat, atunci trebuie să fie glisante.
Ușile de urgență nu trebuie să fie încuiate sau blocate, astfel încât să nu poată fi deschise ușor și imediat de către persoanele care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgență.
7.5. Căile și ieșirile de urgență speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă.
7.6. Ușile de urgență nu trebuie încuiate.
Căile și ieșirile de urgență, precum și căile de circulație și ușile de acces către acestea trebuie să fie libere, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment, fără opreliști.
7.7. Căile și ieșirile de urgență, care necesită iluminare, trebuie prevăzute și cu iluminare de siguranță de intensitate corespunzătoare, în eventualitatea unei întreruperi a alimentării cu energie electrică.
8. Aerisirea locurilor de muncă închise
8.1. În locurile de muncă închise trebuie să se asigure suficient aer proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru folosite și eforturile fizice impuse lucrătorilor.
Dacă se utilizează o instalație de ventilație, ea trebuie menținută în stare de funcționare.
Orice defecțiune în funcționarea instalației trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.
8.2. Dacă sunt folosite instalații de aer condiționat sau ventilație mecanică, acestea trebuie să funcționeze astfel încât lucrătorii să nu fie expuși curenților de aer care i-ar putea deranja.
Orice depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea aerului respirat trebuie eliminată rapid.
9. Temperatura din încăperi
9.1. Temperatura din încăperile de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman în timpul lucrului, ținându-se seama de metodele de lucru folosite și de eforturile fizice impuse lucrătorilor.
9.2. Temperatura din încăperile de repaus, din încăperile pentru personalul de serviciu permanent, din grupurile sanitare, din cantine și din încăperile de prim ajutor trebuie să corespundă destinației specifice acestor încăperi.
9.3. Ferestrele, luminatoarele și glasvandurile trebuie să permită evitarea luminii solare excesive asupra locurilor de muncă, în funcție de natura muncii și de locul de muncă.
10. Pardoselile, pereții, plafoanele și acoperișurile încăperilor
10.1. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminențe, de găuri sau de planuri înclinate periculoase; ele trebuie să fie fixe, stabile și nealunecoase.
Locurile de muncă în care sunt instalate posturi de lucru trebuie să prezinte o izolație din punct de vedere termic, ținându-se seama de tipul întreprinderii și de activitatea fizică a lucrătorilor.
10.2. Suprafețele pardoselilor, pereților și plafoanelor din încăperi trebuie să poată fi curățate și renovate la un nivel de igienă adecvat.
10.3. Pereții transparenți sau translucizi, în special cei integral din sticlă, din încăperile ori din apropierea locurilor de muncă și a căilor de acces trebuie să fie clar semnalizați și confecționați din material securizat sau separați de aceste locuri de muncă și de căile de acces, astfel încât lucrătorii să nu vină în contact cu aceste glasvanduri ori să fie răniți în cazul spargerii lor.
10.4. Accesul pe acoperișurile din materiale insuficient de rezistente trebuie permis numai în situația în care se realizează dotarea cu echipamente care să asigure desfășurarea lucrului în deplină securitate.
11. Iluminarea naturală și artificială
11.1. Fiecare loc de muncă trebuie să dispună de o iluminare suficientă care să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor.
11.2. Locurile de muncă trebuie să primească suficientă lumină naturală și trebuie să fie prevăzute, ținându-se cont de condițiile de climă, cu dispozitive de iluminare artificială adecvate pentru a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor.
11.3. Instalațiile de iluminat din încăperile de lucru și din căile de acces trebuie să fie amplasate astfel încât tipul iluminării să nu prezinte un risc de accidentare pentru lucrători.
11.4. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuși riscurilor în caz de întrerupere a alimentării cu energie electrică trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranță cu o intensitate adecvată.
11.5. Instalațiile de iluminat trebuie să fie proiectate astfel încât să asigure o iluminare permanentă a locurilor de control operațional, căilor de ieșire, locurilor de îmbarcare, zonelor periculoase.
Dacă locurile de muncă nu sunt ocupate decât ocazional, obligația la care se referă primul paragraf se limitează la perioada în care lucrătorii sunt prezenți.
12. Ferestre și luminatoare
12.1. Ferestrele, luminatoarele și sistemele de ventilație prevăzute cu dispozitive de deschidere, reglare și blocare trebuie proiectate astfel încât funcționarea acestora să fie sigură.
Amplasarea lor trebuie să nu constituie un risc pentru lucrători atunci când sunt deschise.
12.2. Ferestrele și luminatoarele trebuie să poată fi curățate fără riscuri.
13.Uși și porți
13.1. Poziția, numărul și dimensiunile ușilor și porților, precum și materialele din care sunt confecționate sunt determinate de natura și utilizarea încăperilor sau incintelor.
13.2. Ușile transparente trebuie marcate adecvat la nivelul privirii.
13.3. Ușile și porțile batante trebuie să fi transparente sau să posede panouri transparente.
13.4. Dacă suprafețele transparente sau translucide ale ușilor și porților nu sunt din materiale securizate și dacă există posibilitatea ca lucrătorii să se rănească dacă acestea se sparg, suprafețele trebuie protejate împotriva spargerii.
13.5. Ușile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de securitate care să împiedice ieșirea acestora de pe șine și căderea în mod neașteptat.
13.6. Ușile și porțile care se deschid în sus trebuie prevăzute cu un sistem de siguranță care să împiedice căderea lor.
13.7. Ușile și porțile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie marcate adecvat.
Ele trebuie să poată fi deschise din interior oricând, cu ușurință, fără ajutor special.
Ele trebuie să poată fi deschise când locurile de muncă sunt ocupate.
13.8. În apropierea imediată a porților destinate în special traficului de vehicule, dacă acestea nu sunt sigure pentru pietoni, trebuie să existe uși sau porți destinate acestora care să fie semnalizate vizibil și degajate în permanență.
13.9. Ușile și porțile mecanice trebuie să funcționeze fără să prezinte un pericol de accidentare pentru lucrători.
Ele trebuie să fie prevăzute cu sistem de oprire de siguranță accesibile și ușor de identificat și dacă nu se deschid automat în cazul întreruperii alimentării cu energie electrică, să poată fi deschise manual.
13.10. Dacă accesul într-un loc este oprit de lanțuri sau dispozitive similare, acestea trebuie să fie vizibile și semnalizate prin panouri de interdicție ori avertizare adecvate.
14. Căi de circulație
14.1. În caz de urgență, trebuie să fie posibile accesul fără pericol la locul de muncă și evacuarea rapidă și în siguranță.
14.2. Căile de circulație, inclusiv scările, scările fixe, cheiurile și rampele de încărcare, trebuie să fie calculate, dimensionate și amplasate astfel încât pietonii sau vehiculele să le poată utiliza ușor, în deplină securitate și în conformitate cu destinația lor, iar lucrătorii aflați în vecinătatea acestor căi de circulație să nu fie amenințați de niciun pericol.
14.3. Căile utilizate pentru traficul pietonal și/sau traficul de mărfuri trebuie să fie dimensionate în concordanță cu numărul de utilizatori potențiali și cu tipul de întreprindere.
Dacă pe căile de circulație sunt utilizate mijloace de transport, trebuie prevăzută o distanță de securitate corespunzătoare pentru pietoni.
14.4. Între căile de circulație destinate vehiculelor și porți, portaluri, pasaje pentru pietoni, coridoare și scări trebuie să existe o distanță suficientă.
14.5. Traseul căilor de circulație și acces trebuie să fie semnalizat clar pentru a asigura protecția lucrătorilor.
15. Zone periculoase
15.1. Dacă locurile de muncă cuprind zone periculoase în care, datorită naturii muncii, există riscuri, inclusiv de cădere a lucrătorilor și a obiectelor, locurile de muncă trebuie prevăzute, în măsura posibilităților, cu dispozitive care să împiedice intrarea în zonă a lucrătorilor neautorizați.
15.2. Trebuie luate măsuri adecvate de protecție a lucrătorilor autorizați să intre în zonele periculoase.
15.3. Zonele periculoase trebuie semnalizate în mod vizibil.
16. Dimensiunile și volumul de aer al încăperilor – libertatea de mișcare la posturile de lucru
16.1. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafață, înălțime și un volum de aer corespunzătoare, care să permită lucrătorilor să își desfășoare munca fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul lor.
16.2. Dimensiunile suprafeței neocupate de la postul de lucru trebuie să asigure lucrătorilor suficientă libertate de mișcare și să le permită să își desfășoare munca în deplină securitate.
17. Încăperile de repaus
17.1. Dacă securitatea și sănătatea lucrătorilor necesită acest lucru, în funcție de tipul de activitate sau de efectivele care depășesc un anumit număr de persoane, lucrătorii trebuie să dispună de o cameră de repaus ușor accesibilă.
Această dispoziție nu este aplicabilă dacă lucrătorii își desfășoară activitatea în birouri sau în camere de lucru similare, care oferă posibilitatea de relaxare în timpul pauzelor.
17.2. Încăperile de repaus trebuie să fie destul de mari și să fie dotate cu un număr corespunzător de mese și scaune cu spătar, în funcție de numărul lucrătorilor.
17.3. În încăperile de repaus trebuie luate măsuri pentru protecția nefumătorilor față de disconfortul creat de fumul de țigară.
17.4. Dacă timpul de muncă este întrerupt cu regularitate și în mod frecvent și nu există cameră de repaus, trebuie puse la dispoziția personalului alte camere în care lucrătorii să poată sta în timpul întreruperilor, ori de câte ori securitatea și sănătatea lucrătorilor o justifică.
Trebuie luate măsuri adecvate pentru protecția nefumătorilor împotriva disconfortului provocat de fumul de țigară.
18. Locuri de muncă în aer liber
18.1. Posturile de lucru, căile de circulație și alte amplasamente sau instalații în aer liber, care sunt ocupate ori utilizate de către lucrători în decursul activității lor, trebuie să fie astfel organizate ca circulația pietonală sau a vehiculelor să se facă în condiții de securitate.
18.2. Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător cu lumină artificială, în condițiile în care lumina zilei este insuficientă.
18.3. Dacă lucrătorii sunt angajați la posturi de lucru în aer liber, acestea trebuie să fie, dacă este posibil, amenajate astfel încât lucrătorii:
a) să fie protejați împotriva influențelor atmosferice și, dacă este necesar, împotriva căderii de obiecte;
b) să nu fie expuși la niveluri sonore nocive, nici la influențe exterioare nocive;
c) în caz de pericol, să poată părăsi rapid locul de muncă și să poată fi ajutați rapid;
d) să nu alunece sau să cadă.
19. Femei gravide și mame care alăptează
Femeile gravide și mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziție culcată, în condiții adecvate.
20. Lucrători cu handicap
La organizarea locurilor de muncă trebuie să se țină seama de lucrătorii cu handicap, dacă este necesar.
Această dispoziție se referă, mai ales, la ușile, căile de comunicație, scările, dușurile, chiuvetele, toaletele și posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucrătorii cu handicap.
ANEXA Nr. 2: CERINȚE MINIME aplicabile sectorului de foraj terestru
1. Detectarea și prevenirea incendiilor
1.1. Oriunde se proiectează, se construiesc, se dotează, se dau în folosință, se exploatează sau se întrețin locuri de muncă, trebuie luate măsurile adecvate pentru prevenirea declanșării și propagării incendiilor care provin de la sursele identificate în documentul de securitate și sănătate.
Trebuie să fie stabilite prevederi pentru ca orice incendiu să fie stins rapid și eficient.
1.2. Locurile de muncă trebuie să fie prevăzute cu dispozitive adecvate pentru combaterea incendiului și, în măsura în care este necesar, cu detectoare de incendiu și sisteme de alarmă.
1.3. Dispozitivele neautomate de stingere a incendiilor trebuie să fie accesibile și ușor de manipulat și, dacă este necesar, protejate împotriva riscurilor de deteriorare.
1.4. La locul de muncă trebuie păstrat un plan de pază contra incendiului care să precizeze măsurile de luat, conform prevederilor art. 4 – 14 din hotărâre, pentru prevenirea, detectarea și combaterea declanșării și propagării incendiilor.
1.5. Echipamentul pentru stingerea incendiilor trebuie să fie semnalizat în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă.
Aceste semne trebuie să fie amplasate în puncte corespunzătoare și trebuie să fie durabile.
2. Comanda de la distanță în caz de urgență
Dacă documentul de securitate și sănătate prevede acest lucru, anumite echipamente trebuie, în caz de urgență, să poată fi comandate de la distanță din locuri corect alese.
Asemenea echipament trebuie să includă sisteme de izolare și purjare a puțurilor, instalațiilor și conductelor.
3. Mijloace de comunicare în situații normale și critice
3.1. Dacă documentul de securitate și sănătate prevede acest lucru, fiecare loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să dispună de:
a) un sistem acustic și optic capabil să transmită, în caz de nevoie, un semnal de alarmă oricărui post de lucru;
b) un sistem acustic capabil să fie auzit clar în toate punctele instalației ocupate frecvent de lucrători.
3.2. Dispozitivele de declanșare a alarmei trebuie amplasate în locuri adecvate.
3.3. Dacă lucrătorii sunt prezenți în locuri de muncă care nu sunt ocupate în mod obișnuit, trebuie amplasate sisteme de comunicare la îndemână.
4. Puncte de adunare și registru de apel
Dacă documentul de securitate și sănătate prevede acest lucru, trebuie specificate punctele de adunare și trebuie ținut un registru de apel și luate măsurile necesare în acest sens.
5. Mijloace de evacuare și salvare
5.1. Lucrătorii trebuie instruiți în acțiuni adecvate în caz de urgență.
5.2. Echipamentele de salvare trebuie plasate în locuri adecvate și accesibile, gata de utilizare.
5.3. Dacă evacuarea urmează un itinerar dificil sau dacă trece printr-o zonă cu atmosferă irespirabilă ori care poate deveni irespirabilă, lucrătorii trebuie să dispună la postul lor de lucru de aparate de autosalvare pentru folosirea imediată.
6. Exerciții de securitate
La toate locurile de muncă ocupate în mod obișnuit de lucrători trebuie să se efectueze periodic exerciții de securitate.
Scopul principal al acestor exerciții este de a forma și verifica aptitudinile lucrătorilor desemnați să utilizeze, să manipuleze sau să exploateze echipamentul de salvare în caz de pericol, ținându-se seama de criteriile stipulate în documentul de securitate și sănătate arătat la pct. 1.1.
Dacă este necesar, lucrătorii trebuie, de asemenea, să exerseze folosirea, manipularea sau exploatarea corectă a acestor echipamente.
7. Instalații sanitare
7.1. Vestiare și dulapuri pentru îmbrăcăminte
7.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziție vestiare corespunzătoare, dacă aceștia trebuie să poarte echipament de lucru special și dacă, din motive de sănătate sau de decență, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spațiu.
Vestiarele trebuie să fie ușor accesibile, să aibă o capacitate suficientă și să fie prevăzute cu scaune.
7.1.2. Vestiarele trebuie să fie de dimensiuni suficient de mari și să aibă dotările care să permită fiecărui lucrător să își țină încuiată îmbrăcămintea în timpul lucrului.
Dacă împrejurările o justifică (de exemplu, substanțe periculoase, umiditate, murdărie), dulapurile pentru echipamentul de lucru trebuie separate de cele pentru îmbrăcămintea personală.
Trebuie să existe dotările necesare pentru ca fiecare lucrător să își poată pune la uscat echipamentul de lucru.
7.1.3. Trebuie prevăzute vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor de către bărbați și femei.
7.1.4. Dacă vestiarele nu sunt necesare conform prevederilor pct. 7.1.1, fiecare lucrător trebuie să poată dispune de un loc pentru păstrarea îmbrăcămintei.
7.2. Dușuri și chiuvete
7.2.1. Trebuie puse la dispoziția lucrătorilor dușuri suficiente și corespunzătoare, ținându-se seama de tipul de activitate sau din rațiuni de igienă.
Trebuie prevăzute săli de dușuri separate sau utilizarea separată a dușurilor de către bărbați și femei.
7.2.2. Sălile de dușuri trebuie să fie suficient de încăpătoare încât să permită fiecărui lucrător să își facă toaleta fără să fie deranjat și în condiții adecvate de igienă.
Dușurile trebuie prevăzute cu apă curentă rece și caldă.
7.2.3. Dacă, conform prevederilor pct. 7.2.1 primul paragraf, nu sunt necesare dușuri, trebuie să existe chiuvete adecvate și suficiente, cu apă curentă rece și caldă, plasate în apropierea posturilor de lucru și a vestiarelor.
Dacă este necesar, din motive de decență, trebuie prevăzute chiuvete separate sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către bărbați și femei.
7.2.4. Dacă încăperile cu dușuri sau chiuvete sunt separate de vestiare, trebuie să existe o cale ușoară de comunicare între ele.
7.3. Toalete și chiuvete
În apropierea posturilor de lucru trebuie prevăzute camere de repaus, vestiare și camere cu dușuri sau chiuvete dotate cu un număr suficient de toalete și chiuvete.
Trebuie prevăzute toalete separate pentru femei și bărbați sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către femei și bărbați.
8. Încăperi și echipamente de prim ajutor
8.1. Echipamentul de prim ajutor trebuie să fie adecvat tipului de activitate desfășurată.
Trebuie să existe una sau două încăperi de prim ajutor, în aceste camere trebuie afișate clar și vizibil instrucțiuni de prim ajutor în caz de accidente.
8.2. Încăperile de prim ajutor trebuie dotate cu instalații și echipamente de prim ajutor indispensabile și trebuie să fie ușor accesibile brancardierilor.
Ele trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.
8.3. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile de muncă unde condițiile de muncă necesită acest lucru.
Acest echipament trebuie să fie semnalizat corespunzător și ușor accesibil.
8.4. Un număr suficient de lucrători trebuie să fie instruit cu privire la utilizarea echipamentului de prim ajutor prevăzut.
9. Căi de comunicație
Dacă vehiculele rutiere au acces la locurile de muncă, trebuie stabilite regulile de circulație necesare.
ANEXA Nr. 3: CERINȚE SPECIALE MINIME aplicabile sectorului de foraj marin
1. Observație preliminară
1.1. Fără a aduce atingere prevederilor art. 5 – 7, angajatorul care răspunde de locul de muncă la care se face referire în prezenta anexă trebuie să se asigure că documentul de securitate și sănătate arată că au fost luate toate măsurile necesare pentru protecția securității și sănătății lucrătorilor atât în situații normale, cât și în situații critice.
În acest sens, documentul de securitate și sănătate trebuie:
a) să identifice sursele de pericol specifice locului de muncă, inclusiv orice activitate concomitentă care poate cauza accidente ce pot avea consecințe grave pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor afectați;
b) să evalueze riscurile rezultând din sursele speciale de pericol arătate la lit. a);
c) să dovedească faptul că au fost luate măsurile adecvate pentru evitarea accidentelor vizate la lit. a), pentru limitarea propagării accidentelor și pentru a permite o evacuare eficientă și controlată a locului de muncă în situații de urgență;
d) să dovedească faptul că sistemul de gestionare respectă prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și ale prezentei hotărâri în situațiile normale și critice.
1.2. Angajatorul trebuie să respecte procedurile și modalitățile prevăzute în documentul de securitate și sănătate în timpul planificării și punerii în practică a tuturor fazelor relevante reglementate de prezenta hotărâre.
1.3. Diferiții angajatori care răspund de diferitele locuri de muncă trebuie să coopereze, dacă este cazul, la întocmirea documentelor de securitate și sănătate și la luarea măsurilor necesare pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor.
2. Detectarea și stingerea incendiilor
2.1. Trebuie luate măsuri adecvate, definite de documentul de securitate și sănătate prevăzut la pct. 1.1, pentru prevenirea, detectarea și stingerea incendiilor și pentru prevenirea extinderii lor.
Dacă este necesar, trebuie prevăzute dispozitive contra focului pentru a izola zonele cu risc de incendiu.
2.2. Trebuie prevăzute sisteme adecvate de detectare a focului și de protecție, precum și sisteme de stingere a incendiilor și alarme, la toate locurile de muncă, în conformitate cu riscurile definite în documentul de securitate și sănătate prevăzut la pct. 1.1.
Aceste sisteme pot include, dar nu se limitează la:
a) sisteme de detectare a incendiilor;
b) sisteme de alarmă în caz de incendiu;
c) conducte de apă pentru stingerea incendiilor;
d) hidranți și furtunuri;
e) sisteme cu jet de apă și monitoare de apă;
f) aspersoare automate;
g) sisteme pentru stingerea flăcărilor de gaz; h) sisteme pentru stingere cu spumă;
i) stingătoare portabile;
j) echipament pentru pompieri.
2.3. Dispozitivele neautomate de stingere a incendiilor trebuie să fie ușor accesibile, ușor de manipulat și, dacă este necesar, trebuie să fie protejate împotriva deteriorării.
2.4. La locul de muncă trebuie ținut un plan de protecție contra incendiilor, care să precizeze măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea, detectarea și stingerea incendiilor.
2.5. Sistemele de urgență trebuie izolate și protejate împotriva accidentelor, astfel încât funcțiile lor să rămână operaționale în caz de urgență.
Dacă este cazul, aceste sisteme trebuie dublate.
2.6. Echipamentele trebuie semnalizate conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă.
Aceste semnalizări trebuie amplasate în puncte adecvate și trebuie să fie durabile.
3. Control la distanță în caz de urgență
3.1. Dacă documentul de securitate și sănătate menționat la pct. 1.1 prevede acest lucru, trebuie stabilit un sistem de control la distanță. Acest sistem trebuie să dispună de stații de control situate în locuri adecvate și care să poată fi utilizate în caz de urgență având, dacă este necesar, stații de control în puncte de adunare sigure și în stații de evacuare.
3.2. Echipamentele de control la distanță, menționate la pct. 3.1, trebuie să includă cel puțin sisteme de ventilație, dispozitive de oprire urgentă a echipamentelor care pot provoca aprinderi, un sistem de prevenire a scurgerii lichidelor și gazelor inflamabile, sisteme de protecție contra incendiilor și de control al puțurilor.
4. Mijloace de comunicare în situații normale și în situații de urgență
4.1. Dacă documentul de securitate și sănătate menționat la pct. 1.1 prevede acest lucru, fiecare loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să dispună de:
a) un sistem acustic și optic capabil să transmită un semnal de alarmă în caz de nevoie, în oricare post de lucru ocupat de lucrători;
b) un sistem acustic capabil să fie auzit distinct în toate părțile instalației unde lucrătorii sunt prezenți frecvent;
c) un sistem capabil să mențină comunicarea cu țărmul și cu serviciile de urgență.
4.2. Aceste sisteme trebuie să rămână operaționale în situație de urgență.
Sistemul acustic trebuie să fie completat de sisteme de comunicație care să fie independente de o instalație electrică ce nu prezintă siguranță.
4.3. Dispozitivele de declanșare a alarmei trebuie plasate în locuri adecvate.
Dacă lucrătorii sunt prezenți în locuri de muncă ce nu sunt ocupate în mod obișnuit, trebuie pus la dispoziția lor un sistem de comunicații adecvat.
5. Puncte sigure de adunare și registru de apel
5.1. Trebuie luate măsurile adecvate pentru protejarea punctelor de evacuare și a punctelor sigure de adunare împotriva căldurii, fumului și, în măsura posibilităților, împotriva efectelor unei explozii și pentru a se asigura că drumurile de ieșire spre și dinspre punctele de evacuare și punctele sigure de adunare rămân accesibile.
Aceste măsuri trebuie să ofere protecție lucrătorilor o perioadă suficientă pentru a permite, în caz de nevoie, organizarea și executarea fără risc a operațiunii de evacuare și salvare.
5.2. Dacă documentul de securitate și sănătate menționat la pct. 1.1 prevede acest lucru, unul dintre locurile protejate prevăzute la pct. 5.1 trebuie să fie dotat cu instalații adecvate pentru a permite comanda de la distanță a echipamentelor prevăzute la pct. 3 și pentru a comunica cu țărmul și cu serviciile de salvare.
5.3. Punctele sigure de adunare și punctele de evacuare trebuie să fie ușor accesibile din locurile de cazare și de muncă.
5.4. La fiecare punct sigur de adunare este obligatoriu să se țină la zi și să se afișeze o listă cu numele lucrătorilor repartizați la punctul respectiv de adunare.
5.5. O listă a lucrătorilor cu răspundere specială în caz de alertă trebuie întocmită și afișată în puncte corespunzătoare la locul de muncă.
Numele lor trebuie să figureze în instrucțiunile scrise prevăzute la pct. 2.6 din anexa nr. 1.
6. Mijloace de evacuare și salvare
6.1. Lucrătorii trebuie instruiți cu privire la măsurile adecvate ce trebuie luate în caz de urgență.
Pe lângă exercițiul general de salvare, lucrătorii trebuie să primească instrucția specifică locului de muncă, indicată în documentul de securitate și sănătate prevăzut la pct. 1.1.
6.2. Lucrătorii trebuie să urmeze un antrenament corespunzător în tehnici de salvare, ținând seama de criteriile stabilite în documentul de securitate și sănătate prevăzut la pct. 1.1.
6.3. Fiecare loc de muncă trebuie prevăzut cu un număr suficient de mijloace de salvare care să permită, în caz de urgență, evacuarea directă pe mare.
6.4. Trebuie stabilit un plan de salvare pe mare și de evacuare a locurilor de muncă.
Planul, care trebuie să se bazeze pe documentul de securitate și sănătate prevăzut la pct. 1.1, trebuie să prevadă utilizarea de ambarcațiuni de salvare și elicoptere și să conțină criterii privitoare la capacitatea și viteza de reacție a vaselor și elicopterelor de salvare.
Viteza de reacție necesară fiecărei instalații trebuie să fie consemnată în documentul de securitate și sănătate.
Vasele de salvare trebuie să fie proiectate și echipate pentru a satisface cerințele de evacuare și salvare.
6.5. Cerințele minime pentru fiecare ambarcațiune (barcă), plută, colac, vestă de salvare din dotare sunt următoarele:
a) trebuie să fie adaptate și dotate pentru a asigura supraviețuirea un timp suficient;
b) trebuie să fie în număr suficient pentru toți lucrătorii care pot fi prezenți;
c) trebuie să fie adecvate locului de muncă;
d) trebuie să fie din materiale fiabile, avându-se în vedere funcția lor de a salva vieți și circumstanțele în care pot fi utilizate și depozitate gata pentru a fi folosite;
e) trebuie să aibă o culoare care să le facă vizibile la folosire și să fie dotate cu echipamente care să-i permită utilizatorului să atragă atenția salvatorilor.
6.6. Echipamentul de salvare adecvat trebuie să fie gata oricând pentru a fi folosit.
7. Exerciții de securitate
La locurile de muncă în care lucrătorii sunt de obicei prezenți, trebuie organizate periodic exerciții de salvare în cadrul cărora:
– toți lucrătorii, însărcinați cu misiuni precise în caz de pericol necesitând utilizarea, întreținerea și funcționarea echipamentelor de salvare, trebuie instruiți și trebuie verificată aptitudinea lor de a executa sarcinile, conform criteriilor stabilite în documentul de securitate și sănătate prevăzut la pct. 1.1. Dacă este cazul, lucrătorii trebuie antrenați în folosirea și mânuirea echipamentelor;
– toate echipamentele de salvare folosite în timpul exercițiilor trebuie examinate, curățate și, după caz, reîncărcate sau înlocuite și puse la locul lor;
– funcționarea ambarcațiunilor de salvare trebuie verificată.
8. Echipamente sanitare
8.1. Vestiare și dulapuri pentru îmbrăcăminte
8.1.1. Dacă lucrătorii trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială și dacă din motive de sănătate și decență nu li se poate cere să se schimbe în alte camere, aceștia trebuie să aibă la dispoziție vestiare corespunzătoare.
Vestiarele trebuie să fie ușor accesibile, să aibă o capacitate suficientă și să fie dotate cu scaune.
8.1.2. Vestiarele trebuie să fie suficient de mari și să posede echipamente care să permită fiecărui lucrător să își țină încuiată îmbrăcămintea în timpul lucrului.
În funcție de împrejurări (de exemplu, substanțe periculoase, umiditate, murdărie), dulapurile pentru echipamentul de lucru trebuie să fie separate de cele pentru îmbrăcămintea personală.
Trebuie să existe dotările necesare pentru ca fiecare lucrător să își poată pune la uscat echipamentul de lucru.
8.1.3. Trebuie prevăzute vestiare separate sau utilizarea separată a vestiarelor de către bărbați și femei.
8.1.4. Dacă nu sunt necesare vestiare în sensul pct. 8.1.1, fiecare lucrător trebuie să poată dispune de un loc pentru a-și păstra îmbrăcămintea.
8.2. Dușuri și chiuvete
Dacă este necesar, pe lângă echipamentele prevăzute în locurile de cazare, trebuie puse la dispoziția lucrătorilor dușuri și chiuvete adecvate, situate în apropierea locurilor de muncă.
8.3. Toalete și chiuvete
Dacă este necesar, pe lângă echipamentele prevăzute în locurile de cazare, trebuie puse la dispoziția lucrătorilor toalete și chiuvete adecvate, situate în apropierea locurilor de muncă.
Trebuie prevăzute toalete separate sau utilizarea separată a toaletelor de către femei și bărbați.
9. Încăperi și echipament de prim ajutor
9.1. Trebuie prevăzute una sau mai multe încăperi destinate acordării primului ajutor, în funcție de dimensiunea instalației și de tipul activității desfășurate.
9.2. Încăperile destinate acordării primului ajutor trebuie dotate cu echipamente, instalații, medicamente adecvate și cu un număr suficient de lucrători instruiți, în funcție de împrejurări, care să acorde primul ajutor sau, când este cazul, să acorde tratament sub îndrumarea unui medic (care poate să fie sau să nu fie de față).
Încăperile trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă.
9.3. În plus, echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile unde condițiile de muncă necesită acest lucru.
Acest echipament trebuie să fie ușor accesibil și semnalizat în mod corespunzător.
10. Loc de cazare
10.1. Dacă natura, importanța și durata operațiilor fac necesar acest lucru, angajatorul trebuie să pună la dispoziția lucrătorilor un loc de cazare care trebuie să fie:
a) protejat adecvat împotriva efectelor unei explozii, precum și împotriva infiltrării de fum și gaz, împotriva declanșării și propagării unui incendiu, în conformitate cu documentul de securitate și sănătate prevăzut la pct. 1.1;
b) echipat adecvat cu ventilație, încălzire și iluminat;
c) prevăzut la fiecare nivel cu cel puțin două ieșiri independente ducând spre căi de urgență;
d) protejat împotriva zgomotului, mirosurilor și fumului provenite din alte zone, care pot fi periculoase pentru sănătate, precum și împotriva intemperiilor;
e) separat de orice post de lucru și situat departe de zonele periculoase.
10.2. Aceste locuri de cazare trebuie să conțină suficiente paturi sau locuri în paturi supraetajate pentru numărul de persoane preconizat să doarmă.
Orice încăpere destinată dormitului trebuie să conțină un spațiu adecvat pentru păstrarea îmbrăcămintei ocupanților.
Trebuie asigurate dormitoare separate pentru bărbați și femei.
10.3. Aceste locuri de cazare trebuie să includă un număr suficient de dușuri și de chiuvete cu apă curentă caldă și rece.
Trebuie prevăzute încăperi de duș separate sau folosirea separată a încăperilor de duș de către femei și bărbați.
Încăperile de duș trebuie să fie suficient de spațioase pentru a permite fiecărui lucrător și își facă toaleta nederanjat și în condiții igienice.
10.4. Locul de cazare trebuie prevăzut cu un număr suficient de toalete și chiuvete.
Trebuie prevăzute toalete separate sau utilizarea separată a toaletelor de către bărbați și femei.
10.5. Locurile de cazare și instalațiile lor trebuie menținute la un nivel adecvat de igienă.
11. Funcționarea elicopterelor
11.1. Dimensiunile și amplasarea punților pentru elicoptere prevăzute la locurile de muncă trebuie să garanteze o accesibilitate optimă, astfel ca cel mai mare elicopter să poată folosi puntea în cele mai severe condiții.
Puntea pentru elicoptere trebuie să fie proiectată și construită în mod corespunzător.
11.2. În vecinătatea imediată a zonei de aterizare trebuie să fie pregătit și depozitat echipamentul necesar de folosire în caz de accident de elicopter.
11.3. În cazul instalațiilor unde locuiesc lucrătorii, pe heliport, în timpul manevrelor elicopterelor, trebuie să fie prezent un număr suficient de persoane instruite pentru intervenții de urgență.
12. Amplasarea instalațiilor pe mare – Securitate și stabilitate
12.1. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în industria extractivă de foraj, în cazul amplasării instalațiilor de foraj pe mare.
12.2. Activitățile de pregătire a amplasării instalațiilor pe mare trebuie executate astfel încât să asigure securitatea și stabilitatea lor.
12.3. Echipamentele și procedurile folosite la activitățile prevăzute la pct. 12.1 trebuie să aibă capacitatea de a reduce orice risc pentru lucrătorii din industria extractivă de foraj, ținându-se seama de condițiile normale și de cele critice.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 737 din data de 29 august 2006